Cine ne educă copiii?

E atât de ușor să ne revoltăm împotriva răului din afară, din exterior. Răul acela pe care nu îl putem ţine în frâu, nu îl putem stăpâni, nu îl putem nimici. Uităm că și în interiorul nostru există o sămânţă de răutate, de nepăsare. Uităm că noi suntem responsabili de viaţa noastră și doar noi sau mai ales noi trebuie să luptăm pentru a schimba lumea.

Orice schimbare pornește din educaţie.

40% din tinerii din România sunt analfabeţi funcţionali – nu înteleg textul pe care îl citesc.

Firește, nu există (sau poate doar nu am găsit eu) o statistică clară cu privire la numărul de unităţi de învăţământ construite în ultimii 30 de ani.

Pe gandul.info citisem că ar fi fost construite cam 350 de unități de învățământ, reabilitate au fost vreo 500… în ultimii 30 de ani! La 21.000 de unităţi de învăţâmânt existente… numărul e „below expectations”!

În 2015, în România, un copil petrecea circa 22,7 ore pe săptămână în faţa unui ecran (calculator sau televizor) – mai mult de 3 ore pe zi. Și mă îndoiesc sincer că avea parte de activităţi educative… Nu sunt chiar atât de bătrână să nu știu în ce măsură un copil are nevoie de laptop/tabletă/smartphone pentru „școală”.

În 2016 (în București) doar 8% din copii citeau de plăcere. Din păcate nu știm câţi copii nu citesc deloc. 40%? Mai mult?

Toate afirmaţiile de mai sus sunt triste. Și sunt triste deoarece NOI, toţi cei care ne revoltăm la auzul acestor vești îngrijorătoare nu am făcut absolut nimic pentru a schimba ceva. Privim din afară, ne lamentăm și aruncăm cu pietre spre alții, pentru că…

Politicienii sunt de vina! Ei nu au construit nimic în ultimii 30 de ani.

Dar NOI i-am votat. Valorile lor sunt în mare măsură valorile multor români. Ei sunt elita unei generaţii. Ei sunt exemplul după care unii din noi se raportează atunci când vorbesc de „reușită”, „bunăstare” și „inteligenţă”.

De ce am votat ani la rândul aceiași politicieni corupţi? De ce nu am ieșit în stradă pentru a cere mai multe investiţii în educaţie? De ce nu le-am spus că NOI vrem educaţie! De ce nu i-am susţinut pe profesorii care semnalau probleme și nereguli?

Profesorii sunt de vina! Ei nu sunt în stare să-i „ţină în frâu” pe dragii noștri copii. Ei nu sunt în stare să ne educe copiii. Ei nu sunt în stare să-i atragă pe elevi spre culmile cunoașterii.

Dar NOI suntem cei care nu le oferim copiilor example de bună educaţie: trist și adevărat!

Le cerem copiilor să citească când noi nu o facem.

Le cerem să se respecte când noi ţinem capul plecat în faţa oricărui „patron”.

Alteori le cerem să fie independeţi, puternici și să-și ceară drepturile (și ne mândrim când fac asta)… însă nu au învățat niciodată să ofere și ei respect, să-și cântărească cuvintele, să ajute, să muncească pentru a obține „ceea ce li se cuvine”.

Am cunoscut mulţi oameni în toată firea care judecă aspru în funcţie de sex, orientare sexuală, religie, etnie dar și haine, telefon, mașină. Ce aștepări să avem de la copiii care au fost educaţi de acești oameni?

Ceilalţi copii sunt de vină. Ei ne trag copiii în jos. Părinţii lor, nemernicii, nu i-au învaţat bunele maniere. Ei – toți ceilalți copii – prevestesc sufletul nevinovat al copilului nostru!

Dar uităm că au crescut. Sunt tineri și plini de adrenalină, entuziasm, sunt teribiliști și vor să se afirme.

Dragostea părintelui e oarbă?

Copiii noștri sunt ai noștri și e în puterea noastră să îi educăm. 

De ce nu o facem? Ce ne oprește să le vorbim despre bine și rău, despre dreptate și nedreptate, despre reguli și consecinţe, despre societate și cum funcţionează ea?

Ne revoltăm cu toată puterea și din toată fiinţa împotriva tuturor și uităm că soluţia e la noi.

Când i-ai spus ultima dată copilului tău că a citi e o plăcere? Că oamenii se nasc egali? Că trebuie să luptăm împotriva nedreptății? Că fericirea e înlăuntrul nostru și că acolo trebuie să o căutăm?

Educaţia nu se rezumă la gradiniţă, gimnaziu, liceu, facultate… Educaţia înseamnă putere. Puterea de a întelege lumea din jur. Puterea a urma visul care ne dă aripi. Puterea de a ajuta fără a cere nimic în schimb.

Cine îți educă ție copiii?

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să le dați mai departe și să apreciați pagina de facebook a blogului. Orice comentarii, sugestii și idei sunt binevenite, mai jos, în rubrica de comentarii.

Sursa foto: aici

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *