Meda Halmaciu – viaţa e mai frumoasă dacă o pictăm cu acuarela

Meda Halmaciu e o persoană optimistă care îi încarcă pe cei din jur cu multă voie bună. E mamă a doi copii frumoşi şi plini de energie, e soţie, e artist şi e antreprenor. Îşi urmează calea, exact aşa cum ştie ea să o picteze.

Pentru mine a fost o plăcere să o cunosc. Experienţa ei de viaţă şi modul în care ştie să povestească despre bune şi despre grele a făcut timpul să treacă mult prea repede.

O puteţi întâlni la unul din workshopu-urile pe care le organizează sau îi puteţi face o vizită în spaţiul creativ în care dă viaţă unor superbe invitaţii couture.

Când am pus pe hârtie întrebările pentru Meda, cuvintele curgeau neîncetat. E un izvor nesecat de inspiraţie şi idei 🙂

Când ai hotărât că pictura poate fi un stil de viaţă pentru tine?

A fost mai degrabă un proces, decât o decizie de moment. În ultimul an de facultate (științe economice), mă ocupam mai mult cu designul decât cu economia. Făceam pagini web, invitații pentru prieteni, și am hotărât că, dacă tot vreau să mă numesc artist, ar fi bine să fac și o școală care să îmi dea dreptul să mă numesc astfel. În anul următor m-am înscris la Școala Populară de Arte, secția pictură, lucrând în paralel într-o firma de IT ca şi coordonator al echipei de web design. Eram tare fericită că găsisem ceva de care nu mă voi plictisi niciodată, eu care aveam note mari la toate dar nu puteam alege niciodată un singur drum pe care să merg.

Ulterior mi-am dat seama că “chemarea” a fost acolo dintotdeauna, dar nu-i dădusem curs din cauza prejudecății că arta nu e o meserie profitabilă.

După 9 luni am renunțat și la job pentru o carieră de artist independent și, 9 ani mai târziu, pot spune că încă nu m-am plictisit.

Da, uneori e greu, dar este întotdeauna ceva care mă împinge înainte pe acest drum.

Ce te inspira? Ce adori să desenezi?

La întrebarea asta pot răspunde cu ușurință: natura (plantele, florile). Visul meu e să călătoresc sau să locuiesc undeva departe de oraș și să pictez natura din jur în cele mai mici detalii. Uneori mă simt vinovată că nu fac personaje sau animale drăguțe, dar, timpul e destul de limitat și rareori se întâmplă să îmi doresc să desenez oameni și animale.

Ce ai învăţat de la persoanele ce au participat la workshop-urile tale?

Am învățat că în lumea asta sunt mulți oameni minunați. Am învățat ca e o mare satisfacție în a da mai departe ceea ce știi, că învățând pe alții te îmbogățești spiritual tu însuți.

Care din proiecte ţi-a oferit cea mai mare satisfacţie?

Nu aș putea alege unul. Fiecare proiect vine cu provocările lui și mai apoi răsplata succesului. În general proiectul preferat e cel la care lucrez acum sau pe care tocmai l-am terminat. Depinde foarte mult şi de relația cu clienții și gradul lor de satisfacție. Mai nou mă încântă să predau pictura și să împărtășesc alte tehnici pe care le-am învățat în timp. Deci azi, workshop-urile bilunare de acuarelă pe care le organizez la mine la atelier sunt în top. Mâine? Nu știu.

Cum încurajezi creativitatea copiilor tăi?

După părerea mea copiii se nasc curioși și creativi, dar pe măsură ce cresc își pierd această abilitate. Ei învață repede să se comporte conform așteptărilor părinților și societății, pentru a obține diverse beneficii. Un exemplu ar fi coloratul. Fiul meu cel mai mare colora extraordinar de frumos. Acoperea frenetic cărți întregi într-un timp foarte scurt. Alegea cele mai surprinzătoare culori și le combina într-un mod neașteptat. Totul până când bunica și grădinița i-au spus că trebuie să coloreze în interiorul liniilor de contur. Și asta a fost. Acum nu mai colorează decât ceea ce li se cere la școală, cât se poate de repede, eventual într-o singură culoare, dacă se poate mai repede decât restul colegilor. Deci ceea ce fac eu, mă străduiesc sa nu le ucid creativitatea punându-le bariere.

Ce materiale educative folosești în dezvoltarea lor (copiilor tăi)?

Doar cele pe care le-am avut și noi ca și copii (povești, biciclete, lemne, pietre, Biblia) plus inevitabilul Lego. Mă feresc să-i “educ” prea mult folosind tot felul de informații din afară. Va avea grijă școala să-i facă să se sature de ele.

Preocuparea mea este să le ofer o bază emoțională și spirituală solidă.

Caut să-mi petrec cât mai mult timp cu ei, să-i ascult cu adevărat, să le descopăr aptitudinile, personalitățile și nevoile, să-i încurajez, să le vorbesc despre lumea în care trăim și să-i pregătesc pentru ea.

Cum poate o mamă să câștige mai mult timp (pentru ea)?

Nefăcând copii. Sorry, știu că nu asta vor femeile să audă, am învățat-o și eu pe pielea mea. Meseria de mamă e una 24/24, 7/7, 365 zile pe an. 

Acum sunt în faza în care mă gândesc: ‘poate când vor fi destul de mari să vină singuri de la școală voi putea sta mai mult la atelier’ Până atunci mă bucur de câte un duș mai lung dimineața devreme sau seara târziu, o sesiune de pictat dincolo de miezul nopții și câte un weekend la bunici.

Mai este și varianta, încărcată de vinovăție, desene animate la care din păcate apelez pentru că altfel nu aș putea lucra nimic, iar cu after school sau grădiniță cu program prelungit nu pot fi de acord.

Ce sfat ai pentru cei care vor să îşi (re)descopere pasiunea pentru pictură?

Nu e despre pictură ci despre curaj. Curajul de a face semne pe hârtie sau orice alt suport fără teama de a greși, fara teama de judecata celorlalți, ci pentru pura bucurie de a crea.
Mi-am făcut o misiune din asta. Asa cum spunea și Van Gogh, oricine poate învăța să picteze. Trebuie doar exercițiu. E plin de cărti și cursuri, atât online cât și fizice, dar trebuie făcut un prim pas și apoi exersat mereu. Pictura nu e ca alte domenii teoretice unde citești o carte și ești profesor. Pictura e o abilitate care se dezvoltă pe măsură ce e exersată (la fel ca sportul sau muzica).

Dacă peştişorul auriu ţi-ar îndeplini o dorinţă, care ar fi aceea?

Cred că am răspuns deja parțial la asta. Mi-aș dori să nu mai fie nevoie să muncesc pentru bani. Să mă retrag undeva mai aproape de natură și să pot crea în voie. Și nu, nu cred în pensie, deci chiar aș avea nevoie de un peștișor auriu.

Pentru mine a fost o plăcere să o cunosc pe Meda. Mi-a redat pofta de artă şi de frumos, de linişte, pace şi calm spiritual. Am învăţat de la ea că trebuie să lăsăm deoparte ideile preconcepute şi să ne trăim viaţa aşa cum ne dorim. 

Pe Meda o puteţi găsi pe facebook şi pe etsy.

Dacă vă plac articolele mele, vă invit să le dați mai departe și să apreciați pagina de facebook a blogului. Orice comentarii, sugestii și idei sunt binevenite, mai jos, în rubrica de comentarii.

Sursa foto: Meda Halmaciu

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *