O POVESTE FRUMOASĂ DESPRE ALĂPTARE ȘI ÎNCĂ 9 ÎNVĂȚĂTURI

Eu știu doar povești cu final fericit. Ba mai mult, poveștile care îmi rămân adânc întipărite în minte sunt de la început până la sfârșit foarte frumoase.

Așa e și povestea noastră legată de alăptare! Frumoasă de la un capăt la altul!

Momentul nostru magic – primul dintr-un șir uriaș de momente magice – a avut loc într-o o zi frumoasă de toamnă: o zi de vineri (se știe că zilele de vineri sunt mereu relaxante!)

Eu eram plină de energie și cu o dorință arzătoare de a o cunoaște. Pentru prima dată în 9 luni eram departe de ea: nu o simțeam cum mișcă, nu o îmbrățișam cu tandrețe, nu mai eram EU cea care o proteja.

Era departe de mine. Își câștigase ușor independența. Eu însă…  voiam să o cunosc, să o văd, să o ating, să o iubesc. Așteptăm cu nerăbdare ora (jumătatea de oră de fapt) de alăptare.

[Aici începe de fapt povestea noastră]

Nu voiam nici cum să întârzii la întâlnire. Toată noaptea am așteptat momentul în care urma să o iau în brațe. M-am dus de dimineață la salon nou-născuților. Am sunat la ușa cea mare și albă. O asistentă m-a primit înăuntru. Și mi-a prezentat o fetiță mică și șifonată. A zis că e a mea: blonduţă și cu ochii verzi. Nu semăna nici mine, nici cu taică-su. Chiar și așa, mie mi-a fost drag de ea. Am luat-o în brațe. Am pus-o la sân.

Și… i-am dat căciulița jos. Nu avea mult păr, însă cel pe care îl avea era frumos aranjat într-un stil inconfundabil (o creastă de vreo 5 centimetri ce era permanent ridicată – după cum aveam să descopăr mai târziu).

I-am dat mănușile jos. Mâinile erau mici și plăpânde precum ale unei păpuși. Erau însă protejate de unghiuțe zdravene precum săbii în miniatură. Cu ajutorul lor putea să execute de la distanță orice adversar.

Ochii ei (mă) analizau… Doar pe mine prin mine, însă a fost suficientă o singură privire pentru a mă emoționa suficient încât o lacrimă să-mi curgă pe obraz.

I-am făcut două poze (pentru tati) și…

[Urmează intriga]

Am fost informată că mai sunt doar 5 minute pentru sesiunea de alăptare.

Șoc și groază! Cum să mai am doar 5 minute pentru alăptare, dacă eu nici măcar nu am început? Ei bine, chiar așa era. După 5 minute, am părăsit-o. Am lăsat-o pradă laptelui praf.

[Desfășurarea acțiunii]

După două reprize de „alăptare programată” și multe ore tumultuoase în care așteptam cu sufletul la gură să o primesc, a venit și momentul în care apare la mine în salon mica mogâldeață. Și de atunci am alăptat-o cu drag și spor până la adânci copilării. Cu siguranță este una din cele mai frumoasa povești de alăptare pe care am auzit-o.

Dar, mai există o altă perspectivă a poveștii, una pe care am uitat-o:

1. Am avut încă de la început frica aceea care îmi tot șoptea la ureche: Copilul nu se satură! Laptele meu nu (mai) este bun! Nu știam ce să fac. Întrebam asistentele din maternitate iar părerile lor erau variate. Eu am ales sfatul celei ce mi-a zis: dacă nu plânge (tare), se satură și pot să nu-i dau lapte praf. Am urmat acest sfat și acasă și l-am repetat de fiecare dată când alte idei pătrundeau în universul meu.

2. Au fost zile la rând când o țineam în brate, la piept. Mămicile numesc aceste sesiuni „puseu de creștere”. La un moment dat, din oboseală și stres cumpărasem lapte praf și eram gata-gata să i-l ofer. Dar am rezistat eroic pentru că…

3. Soțul meu m-a susținut și încurajat mereu. Alăptarea exclusivă până la 6 luni e o muncă de echipă (mama + tata + bebeluș).

4. Am trecut prin „furia laptelui”. Sau mai exact o perioadă în care vezi și simți că ai mult prea mult lapte, chiar imediat după ce ai crezut că nu ai deloc lapte și poate e și slab calitativ.

5. Ba mai mult, când mi-au apărut câteva ragade mamare care transformau un moment emoționant și frumos în unul dureros.

6. Iar toate aceste evenimente contradictorii, la care se adaugă opiniile ne-cerute ale persoanelor fără expertiză au creat un mediu propice pentru o depresie post-natală.

7. Dar am avut noroc cu prietene care m-au pregătit bine înainte de naștere și putut acționa la timp și lactația s-a stabilizat relativ repede, ragadele au dispărut iar eu mi-am recăpătat încrederea în forțele proprii.

8. Am apelat la un specialist: un consilier în alăptare. Acest consilier mi-a arătat diferite poziții de alăptare confortabile și sănătoase pentru mamă și copil. Mi-a explicat importanta atașării corecte a copilului la sân. Mi-a demontat toate mit-urile existente și inexistente legate de alăptare și de îngrijirea bebelușului.

9. Fetita mea a știut din prima clipă ce are de făcut. Succesul alăptării i se datorează ei 100%. Dacă copilul e încurajat să își asculte instinctul, atunci tot procesul va curge mult mai bine și mai frumos.

10. Poveștile legate de alăptare sunt scrise chiar acum, în timp ce ne trăim experiențele. Ele pot fi deosebit de frumoase, pline de momente magice, de sentimente de siguranță și atașament, de împlinire, de fericire. Pentru a avea cea mai frumoasă poveste, ne putem înconjura de oameni care ne iubesc și ne susțin să putem realiza tot ceea ce ne propunem.

Care e povestea ta frumoasă?

Sursa foto: aici și aici

Comments

comments

3 thoughts on “O POVESTE FRUMOASĂ DESPRE ALĂPTARE ȘI ÎNCĂ 9 ÎNVĂȚĂTURI”

    1. Cred că toate mămicile au povești frumoase în ale alăptării! Unele dintre noi, pur și simplu reţin mai ușor doar partea frumoasă. E pură psihologie :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *