CÂND AU DEVENIT MAMELE ATÂT DE COMPETITIVE?

Timpul trece, și în curând voi avea un an de când am intrat în grupul select al mămicilor.

Încă de pe vremea când eram doar o burtică, am început să primesc multe sfaturi legate de „așa da” și „așa nu” în ceea ce privește viața și bunăstarea bebelușului meu.

Toate aceste sfaturi veneau și cu previziuni sumbre (în cazul în care, sugestiile băbești nu erau respectate ca la carte, „mare dezastru mare” avea să se întâmple!).

Tot ce înseamnă naștere, alăptare, somn, atașament și apoi alimentație, educație, elemente personale aș zice eu, au devenit subiecte de dezbatere publică. Toate aceste idei pot deveni ușor subiecte controversate, dacă sunt privite doar din perspective personale. Adesea, aceste idei preconcepute legate de mamă și bebeluș, creează multe frustrări și mult stres pentru o tânără și proaspătă mamă.

Eu am știu de la început ce îmi doresc pentru mine și pentru copilul meu. În mintea mea, imaginea vieții de mămică a fost clară încă din prima clipă. Cu toate acestea, pe măsură ce diverse evenimente prindeau contur, alte mămici (și câțiva tătici, să fiu sinceră), mai mult sau mai puțin experimentate (experimentați), m-au bombardat cu întrebări neașteptate și sfaturi mai puțin bine-venite.

Ai născut natural? Nu e bine!

Ai făcut cezariană? Nu e bine!

Ai lapte? Cât? Nu e bine!

Până când o alăptezi? Nu e bine!

Cât de des îi faci băiță? Nu e bine!

Ce temperatură ai în casă? Nu e bine!

O ții prea mult în brațe! Nu e bine!

Doarme cu tine? Nu e bine!

Nu dormiți împreună? Nu e bine!

Cred sincer, că femeile ajung la depresii post-natale doar de la toate aceste opinii.

Pentru mine, aceste „șocuri” au urmat următorul curs:

Decizie Inițială

Opinie ne-binevenită de la te miri cine!

De ce oamenii din autobuz și tanti de la coadă de la bancă își dau cu părerea? Cum ajung ei să știe ce e cel mai bine pentru bebelușul meu!

Îndoieli uriașe legate de sănătatea bebelușului

De ce nu am fost suficient de bine-informată? Dacă acest mic aspect îi va afecta sănătatea într-un mod semnificat și ireparabil?

Stres

Nu Nu Nu!

Frustrări

Aaaa…. Aaaaa…. Aaaaa!

Sentimente de vinovăție

De ce mie? De ce mie? De ce mie?

Re-analizarea deciziei inițiale

Răsfoit tratate de medicină! Răsfoit internetul!

Discuții cu experți

Alo!? Sunt eu… din nou!

Confirmarea că decizia inițială a fost corectă.

Aveam dreptate… Ce?

Eu una, am urmat procesul de mai sus de zeci de ori. Încă mi se mai întâmplă! Și am ajuns să mă întreb… De ce-și bagă oamenii nasul acolo unde nu le fierbe oala?

Când o bătrânică ce și-a îngrijit copilul acum 30 sau 40 de ani vine cu idei trăznite, sincer îți spun că o iert. Dar… când cele mai crunte acuzații și cele mai tăioase replici vin de la alte mame, alte femei care tocmai au trecut exact prin aceleași experiențe… ajung adeseori uneori la discuții care nu îmi plac în mod deosebit.

Când au devenit mamele atât de rele competitive? Până la urmă, toate avem (cred eu) un singur scop: să creștem copii fericiți! Iar acest unic scop, poate fi îndeplinit prin nenumărate metode!

Nu există o soluție valabilă pentru toată lumea, nu există o procedură standard care asigură tinerețe fără bătrânețe și fericire neîncetată în tărâmuri de poveste.

Mă întreb… De ce ne este greu să respectăm deciziile celorlați? De ce ne este atât de greu să-i sprijinim necondiționat?

Poate că am uitat să îl respectăm pe celălalt. Poate că ne este frică de propriile decizii. Poate că trebuie să învățăm să ne simțim mai bine în propria piele. Poate că trebuie să învățăm să ne bucurăm de viată noastră și să acceptăm faptul că doar noi suntem de fapt responsabili de succesul și de eșecul nostru.

Totuși, viața e mereu frumoasă.

Inspiri. Expiri. Te relaxezi… Și repetă după mine: mmm… Așa să fac? Bine! De mâine! [Va fi secretul nostru, nu voi spune nimănui că ai mințit!]

Sursa foto: aici

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *